S-a-ntinerit cuvântul în desimea mării
Și litera s-a scris în nuanțe de apus,
Străine rânduri freamătă în spuma zării
Plângând în taină ziua care falnică s-a scurs.
Pe cerul îmblânzit de verbele mirării
Trec norii săgetați de foamea de cuvânt,
În ploaia grea ce-a sidefat melancolia
Banale proze flutură în vânt.
Senină noaptea s-a izbit de stele
Cu scâșnec sec de pană pe hârtie,
Doar versul alb mai bântuie în gândurile rele
Cercând să recunoască-n felul lui o poezie.
Mihaela Baci, februarie 2018.
Ce frumos! Felicitări!😍
ApreciazăApreciază
Mulțumesc mult pentru aprecieri.
ApreciazăApreciază