Cuvinte albastre

S-a-ntinerit cuvântul în desimea mării 

Și litera s-a scris în nuanțe de apus,

Străine rânduri freamătă în spuma zării

Plângând în taină ziua care falnică s-a scurs. 

Pe cerul îmblânzit de verbele mirării 

Trec norii săgetați de foamea de cuvânt,

În ploaia grea ce-a sidefat melancolia 

Banale proze flutură în vânt. 

Senină noaptea s-a izbit de stele 

Cu scâșnec sec de pană pe hârtie,

Doar versul alb mai bântuie în gândurile rele 

Cercând să recunoască-n felul lui o poezie. 

Mihaela Baci, februarie 2018.IMG_3202

2 gânduri despre “Cuvinte albastre

Lasă un comentariu