Lacrimi în taina nopții-nsingurată între stele,
Cuvinte absente-și lasă umbra-n praful de pe noptieră,
Mă doare lipsa ta învăluită-n falduri grele,
Perdele tac cernite-n ideologii din altă sferă.
O lună albă, muta-și plimbă nebunia peste lume,
Iluzii deșănțate zac mistic într-un colț de geană
Și se preling ascuns în simfonii de circumstanță
Și-adorm tăcut în urmele săpate îngânat de teamă.
O stea a sclipit ceresc de pustie
Cu nimb vinovat de vise mărunte,
Un strigăt ascuns de clipa târzie
Încalec-un fum de amintiri neștiute.
Mihaela Baci, august 2020.
Oglinzi interioare 