Deschide-mi ochiu-n raza care doare,
Adoarme-mi veghea-n cerul ce așteaptă,
Sărută-mi pleoapa florii care moare,
Miros de toamnă în gutuia coaptă.
Alungă-mi pasărea străină-n visul nopții
Și cheamă-mi frunzele-napoi în gând,
Izvor sălbatic își împrăștie lumina rece,
Fior de toamnă-n necuprinsul din cuvânt.
Argintul lunii s-a brumat pe gene,
În coridoare ceața s-a-ntâmplat oriunde,
Așează-mi doar pe umeri un incendiu de poeme
Ca toamna să nu-mi sperie albastrul cald din sânge.
Mihaela Baci, noiembrie 2017.
Oglinzi interioare 