Sărutul auriu al morții și-a pus din plin pecetea
Pe liniștea din pieptul nălucilor de piatră,
Doar felinare reci mai luminează drumul,
Altare ofilite din vara iar uitată.
Petale de fum se împletesc între gene,
Se scurg înfiorate de adâncul privirii,
Cărări absurde pavate cu bronzul tomnatic,
Vasale perene ale contrastului firii.
Imunde păsări se întregesc în goluri
Și-și împlinesc destinul zburând printre morminte,
Cărarea soarelui flămândă sfârșită veșnic în iluzii,
Ofranda unei veri prea inocent apuse în lacrima fierbinte.
Mihaela Baci, noiembrie 2017.
Oglinzi interioare 