Ploaie

Cad stropi de ploaie-n ritmuri aberante,

Mătănii bat în sufletul meu gol,

Cocorii albi sunt înnegriți de norii umezi

Și versuri lungi răsună jalnic ca-ntr-un rol.

Argintul nopții spintecat de ape

Se sparge-n stele negre pe asfalt,

Se scurg secundele în picături pe riduri

Din ochiul trist umbrit de prea înalt.

Iluzii triste curg amar din streșini

Și amăgiri de stele ce se-aprind și cad,

Se-acoperă și luna cu minutul veșnic

Învinsă-n clipa rece de un cântec fad.

Mihaela Baci, august 2020

•