Amurguri deșănțate-și spun arzând istoria
Plângându-și raza de lumină care moare,
Fuior de timp se-alungă către stele
Abandonându-și visu-n pală nemișcare.
Apusuri marmură încremenite
În stana nopților de piatră,
Un cânt eliberat subtil de umbre
Și de cărarea norilor albastră.
Amurguri netăgăduite și străine
Își duc povara de culoare-n lumea care tace,
În clipa grea îmbolnăvită de lumină
Seren destinul de-adâncime și de pace.
Amurguri nude, siderate-n neființă
Adorm ceresc pe geana ce se pleacă,
Ascunse taine în lumești veșminte,
Vasali pereni în lumea care va să treacă.
Mihaela Baci, noiembrie 2017.
Frumoasă poezie! Perfectă pentru a așterne pacea într-un suflet obosit, înainte de culcare. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc mult.
ApreciazăApreciază